Valnord.ro

Cei mai mulţi dintre noi îşi amintesc, încă, de celebrul “cărăuş” al epocii socialiste. Intrat în peisajul românesc prin omniprezenţa sa, TV-ul era văzut în cele mai diverse ipostaze: cărăuş de marfă, “salvator de vieţi” aflat în serviciul staţiilor de ambulanţă sau în unităţile de pompieri, “aparător al patriei” în slujba unităţilor militare, “plimbăreţ” prin destinaţiile turistice ale Oficiului Naţional de Turism “Carpaţi” şi chiar drezină feroviară circulând pe căile ferate române.
În 1957, la uzinele “Tudor Vladimirescu” din Bucureşti a început fabricrea primelor autobuze şi autoutilitare româneşti din gama TV.
În paralel cu primele autobuzele TV construite pe şasiul camionului SR 101 şi echipate cu motoare de 85 CP asezate frontal, s-a trecut, din 1958, şi la realizarea autovehiculelor destinate transportului de pasageri şi marfuri de mic tonaj. Avand la baza modelul IMS M-461 au fost realizate mai multe derivate : microbuze, camionete, furgonete, autosanitare, etc.
Toate acestea, erau echipate cu motoare IMS de 50 CP, capabile să dezvolte o viteză maximă de 80 km/h. Aceste modele au fost cunoscute sub numele de TV-4 si TV-5. Diferenta dintre ele era reprezentată de tracţiune, care la variantele TV-5 era de tip integral, adică 4X4.
Începând din anul 1964, variantele TV-4, respectiv TV-5, au fost înlocuite cu TV-41 şi TV-51, echipate cu motor M-207 B de 70 CP care dezvoltau o viteză maximă de 100 km/h.. Designul a suferit şi el modificări, liniile “blânde”, rotunjite ale caroseriei autoportante fiind înlocuite cu linii drepte, stilizate, de forma a două trunchiuri de piramide de înălţimi diferite, dar cu bazele mari identice, aşezate una peste alta. Parbrizele au fost mărite, permiţând o mai bună vizibilitate. Aerul “sever” dat de îmbinarea liniilor în unghiuri ascuţite sau obtuze, era “îndulcit” de grila radiatorului, de forma aceluiaşi trunchi de piramidă, aducând cu un zâmbet prietenos.

Acest model a fost echipat cu un motor pe benzină, de tip ARO L 125, de 80 CP.
Extinderea procesul de diselizare a transporturilor din România, duce la apariţia variantei TV-14 pentru care s-au utilizat două tipuri de motorizări. Prima este reprezentată de un motor Diesel cu injecţie directă, tip D 127 produs de “Tractorul” Braşov, iar cea de a doua de un motor tip L 127, cu antecamere, realizat de ARO Câmpulung. Ambele variante dezvoltau 68 CP.
Pe mecanica variantei TV-14, s-a realizat un interesant model de rulotă – TV-14 caravan – utilată cu toate dotările necesare unei “căsuţe” mobile. Confortul şi echipamentele nu erau cu nimic mai prejos rulotelor construite în străinătate. Iată cum arăta interiorul unei astfel de rulote:



Pentru pasionaţii de tehnică, voi insera câteva poze cu diversele variante în care a fost construit micul “cărăuş” al epocii socialiste.










Pe vremea aceea, românii ştiau să facă orice. Pe vremea aceea, aveam o industrie, chiar dacă în viziunea unora era doar “fiare vechi cu valoare de fiare noi”. Pe vremea aceea, toate forţele acţionau într-o singură direcţie. Aceste produse – în cazul de faţă TV-urile – puteau fi dezvoltate, rivalizând cu autoutilitarele firmei Mercedes, Iveco, Fiat etc. Dar, vorba lui Eminescu, “De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii. / Veacul nostru îl umplură saltimbancii şi irozii”. Acum nu mai ştim face nimic, în afară de datorii. Acum suntem “oaia neagră” a UE. a