Zilisteanca – 1907

Autor: Cristina Diac 24 Ian 2007 – 00:00

Articol prelaut din Jurnalul National

In unele locuri, casele boieresti – semne vizibile ale bogatiei si indes-tularii proprietarilor – au fost facu-te una cu pamantul. In altele, tara-nii s-au dedat la jaf si distrugeri. Conacul “boierului” era o tinta a fiecarei cete de rasculati. Cum au decurs lucrurile la fata locului stim astazi din plangerile propri-etarilor si ale arendasilor.

DISTRUGERI – Razboi impotriva conacelor

In unele locuri, casele boieresti – semne vizibile ale bogatiei si indestularii proprietarilor – au fost facute una cu pamantul. In altele, taranii s-au multumit cu jafuri si distrugeri. Conacul “boierului” era o tinta a fiecarei cete de rasculati. Cum au decurs lucrurile la fata locului stim astazi din plangerile proprietarilor si arendasilor.

“Domnule procuror, cunoasteti ce s-a intamplat la mosiile mele Zilisteanca si Candestii de Jos la 12 martie. La Zilisteanca s-au spart usile la casa si mi s-au distrus si furat mobilele si diferite obiecte, devastand atat locuinta mea, cat si pe aceea a administratorului.” Astfel isi incepea plangerea adresata autoritatilor la 18 martie Misu Antonescu, proprietar din judetul Buzau refugiat la Bucuresti.

“LA CONAC!”. In majoritatea localitatilor cuprinse de rascoala, furia taranilor s-a revarsat asupra conacelor – semne vizibile ale bogatiei si indestularii proprietarilor. In unele locuri, casele boieresti au fost facute una cu pamantul. In altele, taranii s-au dedat la jaf si distrugeri. Conacul “boierului” era tinta obligatorie pentru fiecare ceata de rasculati. Furia multimii dezlantuite s-a abatut si asupra caselor in care locuiau administratorii mosiilor si arendasii.

Proprietarii – majoritatea refugiati in capitalele de judet, la Bucuresti sau aiurea – s-au adresat autoritatilor locale si chiar ministrilor cu cereri de ajutor. Cei mai multi cereau sprijinul armatei pentru a-si apara avutul. Altii dadeau indicii precise referitoare la dimensiunea pagubelor si la autorii jafului. In scrisoarea sa, Misu Antonescu dadea chiar o lista cu numele taranilor care ii calcasera proprietatea. “Va rog sa binevoiti a face perchezitiune la acestia, isi continua el misiva catre procuror, pentru a constata jaful. Cred, de asemenea, ca indivizii merita sa fie arestati, altminterea vor prinde curaj toti jefuitorii.” Casa si celelalte bunuri ale mosierului au atras atentia rasculatilor. “Tot la mosia Zilisteanca, scria mai departe Misu Antonescu, taranii mi-au jefuit padurea ce o aveam in catunul Suseni pendinte de comuna Blajani, taind-o si carand lemnele la ei acasa. Rog a se face perchezitiune si a-i obliga pe toti sa aduca lemnele indarat, luandu-se masuri in contra vinovatilor. La Candesti cativa tigani mi-au spart usa de din dos, au intrat in casa cautandu-ma pe mine si, dupa ce au furat ce au gasit la indemana, s-au retras, caci sosise armata. Va rog, cautati cine au fost acesti hoti si arestati-i.”

REVOLUTIA DE LA ZILISTEANCA. Dand curs plangerii lui Misu Antonescu, autoritatile au demarat o ancheta. Mergand pe firul evenimentelor si punand cap la cap marturiile taranilor, judecatorul de instructie a creionat in ordonanta definitiva ce se intamplase la Zilisteanca in ziua de 12 martie 1907. “De cateva zile se aflase in comuna ca locuitorii satelor din Moldova s-au rasculat in scop de a suprima pe arendasi si pe proprietari, jefuindu-i si devastandu-le avutul, se scria in raportul final al autoritatilor. Fie din spirit de imitatie, fie din cauza timpului rau, care ii impiedica sa inceapa munca campului, locuitorii satelor din comuna Zilisteanca, petrecandu-si vremea prin carciumi, incep sa se agite si se hotarasc sa se revolte si ei, astfel ca din ceas in ceas se astepta sa izbucneasca revolutia in comuna.” Ca si in alte locuri din tara, factorul decisiv care i-a indemnat pe tarani sa treaca de la discutiile de carciuma la fapte a fost intoarcerea in sat a rezervistilor convocati din greseala la Buzau. In resedinta judetului, taranii chemati din eroare sub arme au vazut cu ochii lor si unii chiar au participat la jefuirea mai multor case si magazine din oras.

Intorsi in satul natal, taranii-rezervisti au povestit satenilor situatia exploziva de la Buzau. “Rezervistul Ion I. Cristea, care luase parte la devastarile din oras, se spune mai departe in ordonanta definitiva, alcatuita de judecatorul de instructie, intorcandu-se in comuna impreuna cu Nicolae Nita, Gheorghe T. Stoica, Ghita Sandu, Tudorache Oprea Ranciog si alti rezervisti, incep sa ameninte, sa bata si sa tarasca pe locuitori, sa se adune si sa inceapa revolutia, rezervistul Stroe Constantin incredintandu-i ca numai el, prin revolutie, le va scoate drepturile tuturor.”

PRIMARUl, IN CEATA RASCULATILOR. Din convingere sau manati de indemnuri si de imprejurari, taranii ii urmeaza pe cei mai turbulenti. “Ceata razvratitilor, in numar de peste 800, pornesc cu totii spre mosia domnului Nicu Cerchez, tinuta in arenda de Wilhelm Cochman (cetatean olandez, n.n.), si prin amenintari si injurii cer sa li se dea contractul invoielilor agricole. Petre Stefanescu, administratorul mosiei, reuseste sa-i linisteasca, invoindu-se cu razvratitii sa vie a doua zi sa le dea contractul de invoieli. Toata noaptea razvratitii beau prin carciumi si se organizeaza, iar a doua zi de dimineata, la rasaritul soarelui, vin din nou la curtea domnului Cerchez, unde administratorul mosiei le preda contractele de invoieli si, multumiti de acest prim succes, pleaca cu totii spre primarie, urmand sa ia pe primar si sa se intalneasca ei cu razvratitii din comunele Fundeni, Zarnesti si Maracineni, spre a merge sa devasteze orasul Buzau. Ceata razvratitilor inconjoara primaria si Tache Nitescu impreuna cu Dimian Badea Ranciog iau cu forta pe primar si-l pun in capul lor spre a merge la Buzau.”

CU COPIII IN FATA. Pentru Misu Antonescu, n-au adus anii de agoniseli ce-a adus ceasul cand cetei razvratitilor aflati in drum spre Buzau le-a iesit in cale mosia lui. “Pornind spre oras, descrie mai departe judecatorul insarcinat cu ancheta, in drumul lor se abat pe la conacul mosiei domnului Misu Antonescu si razvratitii cu ciomege si topoare, avand inainte un grup de peste trei sute de copii, intra in casele ocupate de Nicu Ionescu, administratorul mosiei, pe care il cauta sa-l omoare, si, negasindu-l, ii sparg si devasteaza casa, stricandu-i si jefuindu-i mobilierul si hainele, in urma ajungand in curtea caselor domnului Antonescu. Aici, Nae Nita, purtand un par ascutit, cauta pe domnul Antonescu, spunand ca, daca il va gasi, il va infige in par spre a-l duce la primarie. Apoi cu totii spargand usile si ferestrele, intrand in casele de locuit, devasteaza si jefuiesc tot, aruncand pe fereastra mobilele din salon, spargand oglinzi si furand argintaria din sufragerie, hainele si toate obiectele pe care le gasesc, astfel ca ies de la jaf cu haine noi si incarcati de obiecte furate.”

DE NEOPRIT. Furia taranilor plecati dintre ruine s-a dezlantuit in fata somptuoaselor conace boieresti

PIVNITA, ULTIMA STATIE. Incalziti de izbanda, rasculatii au trecut cu usurinta la mosia lui Costica Catuneanu. “Dupa ce bat servitorii, se scrie mai departe in ordonanta, sparg usile de la casa si cu totii intra in casele de locuit unde nu se afla decat batrana Bita Georgescu, soacra domnului Catuneanu, care scapa cu viata ascunzandu-se sub patul servitoarei, sub o albie. Aici Ion Constantin Ranciog sparge usile si ferestrele, fostul logofat al mosiei Tache Nitescu intra in arhiva, ia toate registrele si le arunca in focul care ardea in soba. Tudorache Oprea Ranciog arunca mobilele pe fereastra, Tudor Florea Mihai si Niculai Badea Ranciog sparg un scrin din care fura peste una mie lei numerar, Mihalache Baciu Musat, Iordache I. David, Gheorghe Ion Olteanu fura bratari, cercei, haine si alte obiecte pretioase. Dupa ce au devastat si au furat tot ce au gasit, osteniti de atatea jafuri, trec in pivnita, unde beau o mare cantitate de vin, rasturnand butile si varsand vinul pe care nu au mai fost in stare sa-l bea. O ceata de vreo 30 de razvratiti se indreapta spre via domnului Catuneanu, unde taie cu toporul butile, imbatandu-se cu otetul pe care il gasesc in butoi. Ceilalti razvratiti, o ceata de peste o mie, se indreapta spre podul Buzaului, spre a se uni cu razvratitii din comunele Fundeni, Zarnesti si Maracineni si a intra in oras sa-si urmeze jaful si devastarile.”

Situatii precum cea intamplata in comuna Zilisteanca, din judetul Buzau, s-au intalnit pretutindeni in tara in zilele rascoalei. Mosii parasite de proprietarii ingroziti, tarani furiosi care si-au varsat amarul pe tot ce le-a iesit in cale, plangeri ale mosierilor catre autoritati in care se cereau trupe care sa le apere bunurile, precum si arestarea rasculatilor.

MOSIILE NABABULUI
Nababul (foto), premierul conservator in exercitiu la momentul izbucnirii rascoalei, era si unul dintre cei mai mari proprietari de teren din tara, cu mosii raspandite in multe judete. Ingrijorat ca nu cumva rascoala sa se intinda si in judetul Ialomita, pana atunci linistit, Nababul “propune” ca solutie pentru prevenirea raspandirii rascoalei detasarea de trupe care sa apere mosiile sale din judet. Intr-o telegrama adresata prefectului de Ialomita, Nababul scria: “Dupa rapoartele primite de la administratorii mosiilor din Ialomita, desi aveti rapoarte de liniste, aceasta liniste este numai aparenta, neconvenindu-le primarilor sa va comunice realitatea lucrurilor. In comunele Ciochina si Cocora locuitorii sunt in mare fierbere si la primul semnal de rauvoitor ar fi in stare sa se revolte si sa distruga totul, si alte comune la sigur ii vor urma. Pentru linistea locala si evitarea unor intinderi de rascoala in acest judet, care pana acum a scapat, va rog luati urgente masuri si dispuneti trimiterea de urgenta la mosiile mele Cazanesti, Milosesti si Jilavele cate cel putin o suta de soldati straini de localitate, pe care sa putem conta in caz de revolte”. Cantacuzino-Nababul nu a fost scutit de neplaceri nici la mosiile sale din Prahova. Taranii din Baicoi, Slovesti si Magureni au fost intampinati de armata, astfel ca situatia tensionata nu a degenerat.

GHINIONISTUL

Mai putin norocos a fost alt fruntas conservator, Alexandru Marghiloman (foto). Conacul sau, aflat in catunul Hoinari din judetul Buzau, a fost “vizitat” de rasculati. Aflat la Bucuresti, Marghiloman a fost instiintat ca si celelalte proprietati ale sale erau in pericol. Administratorul uneia dintre mosiile sale din judetul Prahova ii scria la 18 martie: “Comuna Calugareni agitata de primar contra noastra. S-a dat ordin a se lua armata. Rog interveniti prin minister sa mi se lase cel putin zece soldati. Contrar nu mai pot raspunde de situatia mosiei”.


“ORGIE CU FOC BENGAL”

Rasculatii n-au stat sa aleaga intre mosiile apartinand liberalilor sau conservatorilor. Fruntasi conservatori, precum Grigore Gheorghe Cantacuzino sau Alexandru Marghiloman, s-au vazut cu conacele devastate, la fel ca si liberalul Ionel Bratianu (foto). O mosie a familiei din judetul Olt, de la Samburesti, a avut de infruntat furia rasculatilor. C. Anghel, prefectul liberal de Olt din timpul rascoalelor, a povestit astfel episodul in memoriile sale: “La Samburesti era, intr-un colt rapitor de natura, departe-departe de zgomotul desert al lumii, o tainica sihastrie, nespus de pitoreasca, unde marele Ion Bratianu venea sa uite neajunsurile carmuirii si sa-si mai intoarca fata de la pacatosia omeneasca. Amintirea ilustrului barbat (Ion Bratianu, tatal ministrului de Interne liberal din timpul rascoalei, n.n.), pastrata acolo cu evlavie, a facut pe razvratiti sa se sfiasca la inceput de a-i nimici casuta. O si ocolisera cand, din nenorocire, au dat de pivnita casei noi, zidita de fratii Bratianu, langa casuta veche, o pivnita sistematica, asfaltata pe jos, curata ca un salon si plina de butoaie cu vinuri renumite, care se vedeau pe geam la rand. Ispita era prea mare ca s-o poata infrange si au intrat inauntru. La inceput au baut cu masura, in urma insa au spart butoaiele cu toporul de-a curs vinul pe jos si de aici il luau cu pumnii si cu caciulile si-l dadeau pe gat. A fost o orgie salbatica, ce nu se putea termina fara foc bengal. Si s-a sfarsit, in adevar, cu incendierea tuturor cladirilor, si a celor vechi si a celor noi, fara osebire. Cand au pornit de langa pivnitele Bratianu, rasculatii erau asa de beti incat abia la ziua au ajuns, tarandu-se, la proprietatea imediat vecina a razesului Zaharescu, ultima din judetul Olt. Acesta a scapat din casa pe fereastra numai in camasa, iar in urma-i a ars tot, de a ramas bietul om si fara adapost, si fara bani, si fara nimic pe el”.


INTERVENTII
Pentru salvarea avutului unor proprietari la vremea respectiva a intervenit personal chiar primul-ministru conservator, Grigore Gheorghe Cantacuzino, cunoscut cu porecla de Nababul. Astfel, intr-o telegrama adresata prefectului de Botosani, Vasescu, la 6 martie, premierul scria: “Luati indata masuri grabnice si energice pentru apararea velnitei si caselor proprietatea domnului Leon Ghica din Dumbraveni. Stirile primite anunta ca locuitorii din localitate se pregatesc de devastari pe care cer sa le preveniti negresit, trimitand imediat la fata locului armata trebuincioasa”. Trupele solicitate de primul-ministru au sosit cu intarziere de o zi, astfel ca taranii apucasera sa devasteze fabrica de cherestea, casele arendasului Leon Costiner, pe cea a administratorului si contabilului. Legat de proprietatile sale, Leon Ghica ii raspundea la 9 martie primului-ministru astfel: “Am sosit acum la Dumbraveni, unde casa mea nu a fost inca devastata, dar fara indoiala ca va fi daca trupele vor fi plecate, ca la toti ceilalti proprietari din plasa Siret. Peste tot, taranii au semanat groaza. Soldatii, luati din armata permanenta si dusi intr-un alt judet, continua sa nu traga. Daca nu se iau de urgenta masuri radicale si extrem de energice, suntem iremediabil ruinati si pierduti”. In zilele urmatoare, autoritatile au luat, intr-adevar, masuri. La sfarsitul evenimentelor, proprietarii au facut cereri pentru a fi despagubiti. Ruinate au ramas doar satele romanesti.

Leave a Reply