“Nici un progres nu e cu putinta fara conservarea valorilor, iar fara progres orice conservare nu-si atinge scopul
Dimitrie Gusti

Ziua buna tuturor celor ce citesc aceste pagini si nu numai lor, buna ziua si celor ce trudesc inca la muncile campului, a celor care se ocupa de educarea pruncilor in scolile care au mai ramas pe Valea Calnaului, buna ziua si celor din administratia locala, primarie, politie si doctorilor si fara sa o mai lungesc mult, buna ziua la toata suflarea din comuna, pentru ca, desi am fost tentat sa spun buna ziua crestinilor, nu se cade mai ales astazi cand, in toata lumea, se discuta despre toleranta intre religii. Si daca tot veni vorba de crestini, imi amintesc o vorba romaneasca care spune despre cei ce se odihnesc vesnic – Dumnezeu sa-i ierte – “cum ca s-ar invarti in groapa”. Da, le cam dam motive celor ce gandeau sau isi imaginau sa faca ceva pentru posteritate iar noi, cei ce trebaluim zi de zi, cu sau fara gandul la Dumnezeu, nu reusim decat sa ne gandim la beneficiile personale sau familiale, fiecare la patratica lui, patratica in care nimanui nu-i este permis sa sa amestece mai ales acum cand traim in democratie. Dincolo de curtea proprie, singurul lucru pozitiv la care gandeste consateanul nostru (pentru ca din cele negative sunt o sumedenie) este, privitor la cartofii sau la prunii de pe sant – la singura avere ce a putut-o smulge omul din ce nu-i apartine. In ultima vreme nici aia parca nu mai reprezinta mare lucru, pamant este destul, numai chef de lucru sa ai. In vremea lu’ raposatu` ne era ingaduit sa punem pe bucata de pamnt de circa un metru in afara curtii, cartofi sau pomi, un simbol de toleranta si parca un inceput pentru “pohta” de pamant ce avea sa vina la cativa ani mai tarziu, dar asta e o alta poveste asa ca o sa ma intorc la cei ce au fost chemati dintre noi. Eh!!! da – asa stand lucrurile, se invart in groapa astazi “oamenii care au fost”, cand vad nepasarea, contributia contemporanilor la degradarea celor facute de ei, sau cand vad ce se face astazi pentru bunastarea si progresul comunei. As pomeni in primul rand dintre “oamenii care au fost” pe bunicii si stabunicii nostri, pe cei ce au contribuit la infiintarea si dezvoltarea societatii pe aceste meleaguri, pe cei ce au adus progresul, stalpii societatii precum Boierul Catuneanu – ctitorul Bisericii din Viisoara (Haimanale) si al primei mori de pe Calnau (distrusa in timpul primului razboi mondial), Doamna Alexandra Miulescu – “fauritoarea de minuni” pentru satul Potarnichesti – din initiativa careai s-a inceput construirea scolii de la Potranichesti si a fantanii adiacente, Traian Lucasievici din initiativa caruia s-a inceput constructia monumentului dedicat eroilor neamului in Zilisteanca si caruia ii datoram vulturul din bronz din varful monumentului, l-as aminti pe invatatorul Gogan sau Petrescu Voinea, primul pentru contributia adusa la realizarea primei cooperative de consum iar al doilea prin contributia la educarea satului, sub obladuirea caruia a luat fiinta prima biblioteca si prima librarie locala – ei bine pe toti “cei care au fost” Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!!!.
Sunt cativa ani buni de cand vin in Posta Calnau doar de cateva ori pe an, in vizite scurte de cateva zile si observ schimbarile ce se petrec atat la nivel individual cat si la nivel de colectivitate, arhitecturale si administrative. In cei peste 10 ani de cand am plecat din Zilisteanca, au imbatranit oameni, s-au nascut copii, s-au cladit case, unele s-au renovat altele nu, au aparut noi magazine si carciumi, s-au separat familii si partide, s-au creat poli de noi interese … ce mai la deal la vale, e o viata de om. Astazi, ca niciodata pana acum – si cred ca vis-a-vis de asta suntem cu toti de acord – timpul are o alta valoare, cladim in cateva zile ceea ce abia reuseau sa cladeasca predecesorii nostri intr-o luna, dar proportional nu reusim sa facem ce au facut ei. Pe de alta parte ne-am schimbat valorile, deprinderile, obiceiurile si felul in care intelegem respectul, atat fata de seamanul nostru cat si fata de ceea ce a fost facut sau gandit de parintii si bunicii nostri.
Nu trebuie prea mult ca sa ne dam seama ca ne-a disparut autocritica, sau ceva la fel de grav, multora din noi, autostima. Probabil ca in ce ma priveste, spiritul critic s-a accentuat odata cu parasirea satului natal, iar odata cu dorul de casa s-a nascut si dorinta de a conserva o parte din amintirile mele si a celor ce vor sa-si aminteasca faptul ca s-au nascut si au crescut pe aceste meleaguri. In ce priveste autostima, ce sa va spun, consider ca in momentul in care cineva isi propune sa realizeze un lucru si cum ne cum, incepe, se lupta si usor, usor reuseste sa-si vada parte din propunere realizata, capata incredere in fortele proprii si incepe sa se stimeze mai ceva mai mult. Sa zicem ca stau bine la capitolul autostima asa ca aceste randuri sunt doar rezultatul straduintei mele de a conserva o parte sau atat cat este posibil din amintirile despre acest colt din Romania. Nu cred ca sunt singura persoana ce a simtit acest lucru si imi place sa ma gandesc ca si altii au asternut pe hartie ganduri si evenimente ce au marcat trecerea timpului. As spune ca asta este motivul pentru care fac un apel catre toti cei care pastreaza in minte sau in scris, amintiri, relatari, material fotografic sau documetar, si-i rog din suflet sa participe la reconstruirea scrisa a catorva pagini din istoria Postei Calnau, Zilisteanca, Suditi sau Aliceni. Ar fi pentru mine o cinste sa fiu liantul intre persoanele interesate si sa imi continui participarea la scrierea completa a monografiei comunei si a satului in care m-am nascut.
Pentru moment am incercat sa expun cateva date asa cum le-am strans – putin telegrafic as putea adauga – si nu am pretentia ca as fi facut mare lucru dar va pot spune, ca pentru a pune pe hartie ceea ce o sa gasiti in paginile urmatoare, a fost nevoie de multa truda, deoarece datele nu au fost luate dintr-un anuar sau manual de istorie ci pur si simplu facand o recolta de declaratii, scrise sau nu, discutand cu multe persoane, dedicand timp, interes, rabdare si perseverenta.

Las aici adresa unde puteti sa-mi scrieti in cazul in care aveti ceva de adaugat sau propus pe acest subiect: info@valnord.ro sau

Valentin Radulescu
Zedtwitzweg 8
CH-3626, Hünibach

TV auto – Tudor Valadimirescu

http://www.clujtoday.ro/2010/01/23/micul-cgrguye-socialist.html Micul “cărăuş” socialist Autor: Ioan.Ciorca din 23 ianuarie 2010, Vizualizari: 8425 </body> Cei mai mulţi dintre noi îşi amintesc, încă, de celebrul “cărăuş” al epocii socialiste. Intrat în peisajul românesc prin omniprezenţa sa, TV-ul era văzut în cele mai diverse ipostaze: cărăuş de marfă, “salvator de vieţi” aflat în serviciul staţiilor de ambulanţă sau…

Read More

Amintiri si note

„La obarsie, la izvor,/nici o apa nu se-ntoarce,/decat sub chip de nor./La obarsie, la izvor,/nici un drum nu se intoarce,/decat sub chip de dor./O, drum si ape, nor si dor,/Ce voi fi cand m-oi intoarce,/La obarsie, la izvor?/Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor“ (Lucian Blaga, Poezii, Bucuresti, 1966, p. 416)  Nu sunt un cititor DOC (pt…

Vezi mai multe
Zilisteanca – 1907

Zilisteanca – 1907

Autor: Cristina Diac 24 Ian 2007 – 00:00 Articol prelaut din Jurnalul National In unele locuri, casele boieresti – semne vizibile ale bogatiei si indes-tularii proprietarilor – au fost facu-te una cu pamantul. In altele, tara-nii s-au dedat la jaf si distrugeri. Conacul “boierului” era o tinta a fiecarei cete de rasculati. Cum au decurs lucrurile…

Read More