+41789258535

CART ITEM

0 - lei0.00

Etnografie

Locuitorii comunei sunt romani neaosi, ce prezinta toate caracterele specifice romanului. Sunt persoane inalte 1.60 – 1.90 m, chipes la fata cu parul si ochii castani sau negri, mai rar blonzi cu ochii albasti sau verzi. Pe la inceputul secolului trecut, pana prin preajma celui de-al doilea razboi mondial oamenii isi purtau inca portul popular asa cum se gasesc sculptati la Roma pe Columna lui Traian. Mare parte din locuitorii comunei sunt crescuti cu frica de Dumnezeu, sunt respectuosi si nu in ultimul rand respecta batranetea. Sunt oameni harnici a caror inima buna se arata in ospitalitatea mostenita din batrani, pe care o demonstreaza la orice pas strainilor ce vin sa le calce pragul. In general si-au mentinut caracterul fiindca nu s-au amestecat cu alte neamuri. Cele cateva familii de tigani sunt inca izolate de sat si au ramas doar in Coconari si  Aliceni. O alta increngatura, buna parte din ei, s-a integrat cu trecerea timpului in decurs de cateva generatii iar acum aproape ca nici nu se mai fac distictii etnice. Timpurile noi si dificultatile cu care ne confruntam in prezent, au facut ca o caracteristica a inaintasilor nostri sa dispara si anume aceea de a nu-si instraina pamantul. In trecut acest lucru era de neconceput – vanzarea terenului unui strain era considerat un semn de slabiciune, de rusine. Prin strain se intelegea cineva care venea de pe alte meleaguri, care chiar daca era o persoana integra, demna de respect, nu devenea de-al satului, pana cand nu se casatorea cu careva de-al locului, in pofida vorbelor dafaimatoare care circulau de pe un sant pe altul cel putin pentru perioada de acomodare cu “pripasul”.

Alimentatia cotidiana are la baza mamaliga, painea si zarzavaturile alaturi de fasole, cartofi, varza, ceapa, praz, dar nu exclud din alimentatie orezul, fideaua, si intr-o cantitate mai mica,  produsele lactate si carnea.

Le place sa petreaca, dar in general nu sunt consumatori de bauturi alcoolice, chiar daca s-au inmultit carciumile dupa anul ’89. Cei ce-si beau tot ce agonisesc reprezintă o mica categorie a comunitatii. Majoritatea satenilor au in posesie o mica suprafata cultivata cu vie nealtoita, hibrid producator direct – tiraz, zaibar, 1001 – din care fac vin si tuica, pentru consumul propriu, uneori si magiun pentru iarna. Dupa ’89, prin 1992-’93 cand a inceput restituirea viilor altoite, satenii au primit cate un petec de vie asa cum aveau parintii sau bunicii lor, dar lipsa experientei, a timpului de dedicat agriculturii a facut ca in scurt timp sa se distruga sute de ha – ceea ce din pacate reprezinta un mare dezavantaj pentru agricultura comunei. La distrugerea viilor au mai participat si cativa golani pe care politia inca nu i-a gasit, care in primavara merg sa scoata spalierii ce-i folosesc la pavat in curti sau la imprejmuit locuri de casa si gradini si preiau sarma ducand-o la centrele de colectare a fierului vechi din Buzau. Spre norocul tuturor in acest sens “uscaturile din padure” devin tot mai putine si noi ne asteptam inca la o interventie promta a politiei sau administratiei locale. Tot la categoria asta i-as incadra si pe cei ce in perioada recoltatului nu mai au somn si merg pe tarlalele altora la furat de porumb, struguri, lucerna sau floarea soarelui. In afara celor putini mentionati mai sus, locuitorii comunei sunt oameni harnici si de treaba, iuti la manie si veseli la petrecere.

In ceea ce priveste participarea la viata politica, acesta este un subiect sensibil, deoarece  majoritatea au mers fizic sa voteze, dar lipsa maturitatii politice a oamenilor in general, a facut ca cei ce au apucat sa se inscauneze dupa ’89 sa ramana si acum. Intr-o forma pasnica si absolut democratica, dupa aproape 17 ani a inceput sa de auda cate ceva si despre activitatea de opozitie in Posta Calnau si mai ales opozantii primarului Gheorge Lazar – fost profesor de sport la Scoala Aliceni. 

Starea sanitara a localitatii are o oarecare stabilitate, lucru datorat pe de o parte curateniei oamenilor si al caselor si pe de alta parte de activitatea desfasurata in cadrul celor doua cabinete medicale, ce-si au sediile cladirea construita dupa razboi de locuitorii comunei si in blocul construit la inceputul anilor ’80.