„La obarsie, la izvor,/nici o apa nu se-ntoarce,/decat sub chip de nor./La obarsie, la izvor,/nici un drum nu se intoarce,/decat sub chip de dor./O, drum si ape, nor si dor,/Ce voi fi cand m-oi intoarce,/La obarsie, la izvor?/Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor“

(Lucian Blaga, Poezii, Bucuresti, 1966, p. 416) 

Nu sunt un cititor DOC (pt cei ce nu beau orice – as adauga, intrucat e mai dificil termenul – se spune despre vinuri “de origine controlata”) dar intr-una din zile am avut prilejul sa ma cufund in fantasticile poezii ale lui Blaga si am ramas puternic marcat de versurile sus citate. Dupa 10 ani si jumatate de strainatate (astazi 09.10.2006 cand de nici 10 zile am ajuns la frumoasa varsta de 32 de ani), ani pe care i-am trecut cu brio, timp in care in care m-am gandit intodeauna ca ma voi intoarce in tara, pot sa va spun ca pe zi ce trece, ideea intoarcerii se consolideaza. Argumentele sunt nenumarate dar unul dintre cele mai semnificative ar fi acela ca eu consider locurile unde am copilarit, de o importanta aparte chiar daca am avut posibilitatea de a vizita Roma, Florenta, Venetia, Geneva, Viena, Berna, Lucerna, Seattle sau Las Vegas (etc). A inceput sa ma deranjeze faptul ca de cele mai multe ori, nu ma pot intoarce acasa decat cu gandul deoarece cele 3-4 vizite pe an pe care le fac in Romania nu mai sunt suficiente. Nu am avut acest sentiment initial, dar consider ca anumite valori se descopera odata cu trecerea timpului, care asa cum se stie, este tiran…

Primaria_Posta_Calnau