„La obarsie, la izvor,/nici o apa nu se-ntoarce,/decat sub chip de nor./La obarsie, la izvor,/nici un drum nu se intoarce,/decat sub chip de dor./O, drum si ape, nor si dor,/Ce voi fi cand m-oi intoarce,/La obarsie, la izvor?/Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor“

(Lucian Blaga, Poezii, Bucuresti, 1966, p. 416)

Nu sunt un cititor DOC (pt cei ce nu beau orice – as adauga e mai dificil termenul – se spune despre vinuri “de origine controlata”) dar intr-una din zile am avut prilejul sa ma cufund in fantasticile poezii ale lui Blaga si am ramas puternic marcat de versurile sus citate. Dupa 10 ani si jumatate de strainatate (astazi 09.10.2006 cand de nici 10 zile am ajuns la frumoasa varsta de 32 de ani), ani pe care i-am trecut cu brio, dar in care m-am gandit intodeauna ca ma voi intoarce in tara, pot sa va spun ca pe zi ce trece ideea intoarcerii se consolideaza. Argumentele sunt nenumarate dar unul dintre cele mai semnificative ar fi acela ca eu consider locurile unde am copilarit de o importanta aparte chiar daca am avut posibilitatea de a vizita Roma, Florenta, Venetia, Geneva, Viena, Berna, Lucerna, Seattle sau Las Vegas (etc). A inceput sa fiu jenat ca de cele mai multe ori nu ma pot intoarce acasa decat cu gandul deoarece cele 3-4 vizite pe an pe care le fac in Romania nu mai sunt suficiente. Initial nu am avut acest sentiment dar consider ca anumite valori le descoperi o data cu trecerea timpului care, asa cum se stie este tiran…


04.04.2014 .. Ma gandeam acum, in drumn spre servici, pe drumul scurt, in vale, de cateva minute de acasa pana la servici,  la ce spuneau batranii nostri – Dumnezeu sa-i odihneasca linistiti ca s-au cam dus cu totii – cand plecau undeva si in cale le aparea cineva, sa zicem, Geta lu’ Cazan, Maria lu’ Burlacu, Maria lu’ Enica, Didina lu Hodorog si enumeratia poate ajunge pana in Coconari, cu galeata de apa goala  sau cu butoiul gol. “Cacam-as in galeata ta!” (dupa caz in butoi). Eh da, asa se spunea intrucat iesirea in cale cu galeata goala insemna ghinion, paguba, rautate adica in vorba locala – ti-a iesit cu sec. Imi aduc aminte ca de putinele ori cand am fost nevoit sa merg la apa cu galeata, inainte de iesi din curte, daca vedeam pe cineva venind din stanga sau dreapta, ramaneam in curte ca nu cumva sa-i stric ziua rumanului, sau “sa-mi spurce galeata” ;).

Acum ca mi-am adus aminte de galeata, de lume si de bine – imi aduc aminte ca sa fi fost in anii copilariei mele cand inca se practica intampinarea nuntii si in special a mirilor cu galeata de apa proaspata in timp ce veneau de la biserica. Nu-mi amintesc cum se numea obiceiul dar imi stiu ca cine lua initiativa, isi facea, in vremurile acelea, bani pentru o pereche buna de pantofi, de la 300 la 400 de lei ca asa costau la Romarta pantofii buni. Daca era o nunta mai “soioasa”, in galeata cu apa, mirii si nasii si apoi si ceillalti nuntasi, dupa posibilitati, puneau monezi (de 5 lei, de 3 lei sau de 1 leu si se stangeau destui. Tot de nunta fiind vorba, la nu stiu ce moment al slujbei se aruncau bomboane in biserica sau chiar – daca nu ma insel – bani ceva mai marunti – o sa ma mai interesez si o sa fiu mai detaliat.



Pentru cei ce citesc aceste pagini si au ceva de adaugat sau isi vor aduce contributia la corectarea celor scrise, reamintesc faptul ca isi pot exprima obtiunea printr-un simplu mail pe adresa info@valnord.ro

D'ale satului 

Consilierii traseisti din Posta Câlnau fac de bacanie Alianta PNL-PD la Buzau Cezar Preda i-a cerut liderului PNL Emanoil Petre Neagu sa-i sanctioneze pe razvratitii care au facut miting împotriva primarului Gheorghe Lazar (PD), dar presedintele liberalilor spune ca orice masuri ar lua, conflictul va dainui pentru ca la mijloc sunt Ieri dimineata, primarul comunei Posta Câlnau Gheorghe Lazar (PD) a avut o scurta întrevedere cu liderul liberalilor buzoieni Emanoil Petre Neagu pe tema conflictului existent în comuna între reprezentantul executivului si doi consilieri PNL. Este de notorietate faptul ca saptamâna trecuta cei doi alesi locali au initiat si condus un miting împotriva primarului democrat Gheorghe Lazar, protest ce a adus prejudicii majore imaginii Aliantei PNL-PD la Buzau dupa cum a apreciat democratul Cezar Preda. "Cei doi consilieri au fost membri PD, iar acum au ajuns în PNL pe filiera PSD. Ei au divergente cu primarul, indiferent de culoarea politica a acestuia. Disputa lor aduce prejudicii de imagine Aliantei si de aceea i-am solicitat presedintelui PNL sa ia masurile ce se impun si sa scoata în afara Aliantei acest tip de comportament", a declarat Cezar Preda. Liderul PNL spune ca saptamâna viitoare conducerea PNL va lua în discutie cazul consilierilor din Posta Câlnau pentru a analiza ce sanctiuni se impun: "Daca discuti cu primarul, ti se rupe inima. Daca vorbesti cu consilierii, ti se rupe sufletul. Acolo e un conflict local care nu se va rezolva indiferent daca persoanele respective vor fi sanctionate sau nu. Vom vedea ce va decide saptamâna viitoare Organizatia Judeteana", a declarat Neagu.

Consilierii din Posta Câlnau, decisi sa continuie razboiul cu primarul Lazar
Ieri dimineata, un grup de consilieri din Posta Câlnau ne-a vizitat la redactie pentru a încerca sa demonstreze ca actiunea celor noua alesi locali nu este menita sa aduca prejudicii Aliantei PNL-PD, ci are ca scop demascarea abuzurilor primarului Gheorghe Lazar. Reactia lor vine ca urmare a solicitarii liderului democrat Preda Cezar adresata colegilor PNL de a-i sanctiona pe consilierii din Posta Câlnau care au facut miting pe 25 august. Conducerea liberala a decis sa ia în discutie acest caz abia saptamâna viitoare. Subsemnatii Stelian Mihalcea, Sorin Munteanu, Constantin Nica, Marian Mihalcea, Marian Tureac, Liviu Toader, Ion Pertea, Stefan Ionascu, Nicolae Manea, consilieri în cadrul Consiliului Local Posta Câlnau, în virtutea dreptului la replica pe care trebuie sa ni-l acordati, va rugam sa publicati urmatorul material integral ca raspuns la articolul din numarul 4.651 din 23 august. Mitingul din 15 august nu a fost organizat de doi consilieri, ci de noua consilieri (cei noua mai sus amintiti) si într-adevar a fost organizat împotriva primarului democrat fost pâna de curând Social Democrat (traseist politic) si care în continuare îi are în birou pe Nastase si Iliescu. Scopul mitingului respectiv nu a fost de a aduce prejudicii Aliantei, asa cum încearca primarul Gh. Lazar sa insinueze si sa acopere adevaratele motive: - de a scoate hotiile, manipularile si manevrele de intimidare la iveala. -faptul ca nu a dus la îndeplinire hotarârile de Consiliu, aducând în felul acesta prejudicii comunitatii locale, batându-si efectiv joc de întreaga comuna - de a scoate ingineriile financiare la iveala care într-adevar a umplut gusa unor cloncani asa cum am declarat si în fluturasii pe care i-am împartit în comuna cu ocazia mitingului - Legea 544 la Posta Câlnau nu se aplica, iar bugetul local este confidential. Toate aceste motive grave sunt reale si dovedite, însa si faptul ca primarul a fugit ca un las din comuna în momentul mitingului evitând sa se prezinte în fata celor 250 de participanti la mitingul de protest întareste acest lucru. Daca prin migrarea de la PSD la PD considera ca si-a gasit în continuare o umbrela pentru continuarea acestor faradelegi, aceasta umbrela nu trebuie extinsa la toata Alianta PNL-PD. Acestea sunt adevarate motive pentru care noi cei noua consilieri nu ne putem întelege cu primarul Gh. Lazar, acesta din urma având un orgoliu exagerat dus dincolo de limita superioara a normalului, motiv pentru care dumnealui nu întelege rolul legislativ al Consiliului Local de aceea nici noi nu vedem o rezolvare imediata a conflictului respectiv.

atricol preluat din cotidianul OPINIA aparut pe internet 28.08.2006

Între primarul Gheorghe Lazar (fost PSD, actual PD)

Pe 9 octombrie, primarul a solicitat instantei de Contencios Administrativ dizolvarea Consiliului Local 3 Deputatul democrat Cezar Preda l-a sustinut si chiar l-a acuzat pe prefect în legatura cu situatia de la Posta Câlnau La solicitarea instantei, prefectul Bîgiu a raspuns ca solicitarea primarului nu este justificata Prefectul Cristi Bîgiu risca sa provoace noi reactii din partea liderului PD Cezar Preda, prin raspunsul negativ trimis instantei de Contencios Administrativ, referitor la actiunea formulata de primarul Gheorghe Lazar, din Posta Câlnau, prin care solicita dizolvarea Consiliului Local. Cu doua saptamâni în urma, deputatul Preda l-a acuzat ca nu a transmis instantei raspuns la solicitare si chiar l-a avertizat ca a solicitat ministrului Administratiei si Internelor sa-si trimita corpul de control pentru a verifica de ce nu s-a implicat în solutionarea conflictului de la Posta Câlnau. A spus, chiar, ca a primit promisiunea ca acest control se va face curând. Prefectul Bîgiu a refuzat sa raspunda acuzatiilor presedintelui PD, dar pare sa se fi achitat de „sarcina" fata de instanta. Ieri, consilierii din Posta Câlnau aflati în conflict cu primarul Lazar ne-au adus la redactie adresa pe care prefectul a transmis-o instantei cu nr. 16987/11.12.2006, pentru a putea fi valorificata în dosarul nr. 3137/2006 care are termen saptamâna viitoare. Conform acesteia, „în urma verificarilor efectuate la Primaria comunei Posta Câlnau", Institutia Prefectului a constatat, în urma consultarii Registrului pentru Evidenta Hotarârilor Consiliului Local, ca ‘ultimele hotarâri au fost adoptate în sedinta extraordinara din 9.06.2006, întrucât în aceasta luna primarul nu a convocat Consiliul Local în sedinta ordinara, obligatie stabilita de art. 40, al. 1, Legea nr. 25/2001", asa cum ar fi fost normal. De asemenea, se mentioneaza ca în 12.07.2006 a fost emisa Dispozitia primarului nr. 159 prin care s-a convocat Consiliul Local în sedinta ordinara, pentru ziua de 17.07.2006, pentru care la dosar „exista convocatorul nesemnat de consilieri, fapt de natura a concluziona ca acestora nu le-a fost adusa la cunostinta data sedintei (...) cu toate acestea, toti consilierii au participat la sedinta, fapt ce reiese din existenta la dosar a unui numar de 15 buletine de vot întrebuintate la exprimarea punctului de vedere cu privire la demiterea viceprimarului". Dupa trecerea în revista a altor puncte asemanatoare, prefectul Bîgiu concluzioneaza ca „având în vedere aspectele prezentate, apreciem ca nu se impune dizolvarea Consiliului Local Posta Câlnau, întrucât nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 58, al. 1, lit. a si b din Legea nr. 215/2001, privind administratia publica locala, cu modificarile si completarile ulterioare, în sarcina Consiliului Local neputându-se retine culpa cu privire la motivele invocate de catre primar în actiunea depusa la instanta de Contencios Administrativ în data de 09.10.2006, motiv pentru care solicitam respingerea actiunii acestuia. Mai mult, consideram ca promovarea actiunii în Contencios a fost generata de existenta si perpetuarea unei stari conflictuale de notorietate dintre primarul comunei si majoritatea consilierilor locali". La rândul lor, consilierii sustin ca sunt nemultumiti ca nu s-au luat masuri împotriva primarului Lazar, desi ei au formulat sesizari la Parchet (trei împotriva primarului si doua împotriva secretarei), la Prefectura si la Curtea de Conturi, prin care arata „cum s-au cheltuit banii la Posta Câlnau, dupa bunul plac al acestora". În replica, primarul Lazar sustine ca el are dreptate si ca acesti consilieri aspira, de fapt, la scaunul sau, si nu se teme de controale. „Prefer sa las sa se pronunte. Nu spun decât ca ar fi trebuit ca acest lucru sa se întâmple deja, ca amestecul unor politicieni nu a facut vreun bine, iar prefectul nu avea de ce sa faca ceva în acest caz, instanta trebuie sa-i comunice daca s-a decis sau nu dizolvarea Consiliului Local, solicitata de mine. Consilierilor din cauza carora exista acest conflict nu le spun decât ca „cine seamana vânt, culege furtuna", a spus primarul Gheorghe Lazar, lasând alte comentarii pâna dupa aflarea deciziei judecatorilor. În ceea ce priveste controlul solicitat Curtii de Conturi, directorul Mircea Talpan spune ca acesta se va face în ianuarie 2007, desi nu fusese programat. Ramâne ca si procurorii sa decida daca exista motive pentru care primarul Lazar sa poata fi cercetat, pentru ca acesta neaga orice acuzatie. Nina NEAGU

atricol preluat din cotidianul OPINIA aparut pe internet 15.12.2006

 

 

Filozofie rurala ;)

Un ţăran se ocupa de cultivatul pepenilor. La un moment dat, nişte copii au început să intre noaptea pe plantaţie şi să fure din pepeni. Omul se gândeşte şi se gândeşte până îi vine o idee care în mod sigur îi va speria pe copii. Aşa că pune pe câmp o plăcuţă pe care scria "Un pepene de pe acest câmp a fost injectat cu cianură". Ziua următoare ţăranul vine pe câmp şi vede că nu lipseşte nici un pepene, dar găseşte o altă plăcuţă lângă cea pusă de el: "Acum sunt doi!"

Anca Mandruta

Suditi

Revelatie de primavara

Parca ieri-alaltaieri eram un scolar de-o schiopa si ma duceam la scoala (off, din nou la scoala!!!). Cum coboram in vale, simteam mirosul de parfum al profei de biologie, pe care tocmai o vazusem ca a facut dreapta... trebuia sa ma grabesc, trebuia sa se sune de-acum. De la inceput m-au fascinat lectiile de istorie. Profesoara mea preferata era D-na Mindruta, dar toata lumea o stia ca D-na Fana. Intr-una din zile gasisem acasa o carte despre vikingi, se numea “Oamenii nordului”. Prima mea nota la istorie a fost 10. Am fost atat de mandra! Ma trezisem de dimineata sa mai repet lectia, ca nu o stiam destul de bine. Nu puteam sa merg la scoala cu lectia neinvatata. Imi era rusine de profesoara, aproape ca stiam lectia din clasa, asa de bine ne capta atentia. La lectia despre popoarele migratoare, m-a pus sa imi aleg un popor si sa vorbesc despre el. Ce puteam sa aleg? Evident ca vikingii. Cu emotie in glas, am iesit din banca, aratand la harta cu aratatorul care au fost incursiunile lor, povestind cum aratau casele, cu ce se hraneau si alte intamplari de-ale vikingilor, cu toate ca in carte erau doar cateva randuri. Mitologia greaca a fost ca o poveste, ochii mei nu putaeu sa se desprinda din cei ai profrsoarei, parca numai eu eram in clasa. A doua zi am mers la biblioteca si am luat “Legendele Olimpului”. Am citit-o pe nerasuflate, mi-am facut fisa literara pentru ca nu mai tineam minte toate personajele. Si asta cu toate ca mama ma striga sa o ajut sa bata covorul, sa aduca apa, sa mature curtea, etc. In fiecare vara, ai mei ma trimiteau cu mieii pe coasta la Camin. Atunci ca sa nu ma plictisesc imi luam romane cu mine. Am citit zeci de carti, care mi-au folosit mai tarziu la liceu. Numai Nea Vasile stie de cate ori scapam mieii mei in lucerna lui! Toata lumea o stia “pe aia lu` Orzan” care citeste pe coasta cand o trimite tac-su cu mieii. Cel mai mult mi-a placut geografia, stiam sa arat pe harta aproape toate statele lumii(aveam acasa un atlas vechi), stiam capitalele, dar si cele mai importante orase. Geografia Romaniei nu mai avea deja nici o taina pentru mine! Atunci nu stiam ca o sa ajung vreodata sa vad Milano, Boston sau New York-ul. Nu ajunsesem sa vad nici macar Bucuresti-ul! Fusesem doar in tabara cu D-na Olteanu la Brasov si Ramnicu-Valcea. Pentru mine acele metropole erau doar niste imagini alb-negru din manualul de geografie cu niste cladiri imense. Atunci cand am ajuns sa le vad, mi-a cazut palaria din cap, la propriu, pentru ca imi cumparasem palarie, urmarindu-le cu privirea pana se termina. Intr-una din zile am venit acasa si am zis: ”Tata, am luat 10 la teza la romana!” “Pai 10 aici, echivaleaza cu 7 la o scoala din Buzau!” mi-a spus, ca sa ma ambitioneze, dar eu nu stiam asta, credeam ca vrea doar sa ma tachineze sau ca nu ma apreciza corect. Mare le-a fost mirarea cand am intrat a saptea pe lista la liceu! Cel mai exigent, dar in acelasi timp cel mai corect prefesor era “dirigu”, D-nul Smreciu, profesor de limba romana. Datorita dumnealui, dar cel mai mult datorita invatatoarei mele, D-ra Silvia, pot spune ca acum scriu ortografic si vorbesc corect gramatical, lucru pe care il vad din ce in ce mai rar astazi. Si acum imi aduc aminte din clasa a doua acel exercitiu de dictie: “Unui tamplar i s-a intamplat o intamplare si din acea intamplare un alt tamplar a venit sa vada ce i s-a intamplat tamplarului si din intamplare s-a lovit de tampla tamplarului”. Cati dintre voi isi mai aduc aminte astfel de lucruri din clasele primare, cati au mers la invatatorii lor sa le multumeasca pentru ce au facut pentru voi? E drept, nici eu nu am facut-o inca, dar atunci cand a trebuit sa merg la liceu, am ales Liceul Pedagogic, pentru ca eu aveam nevoie de un model, pe invatatoarea mea. Aveam nevoie sa ma regasesc intr-un model, si acest model il gasisem, il aveam deja. Am fost invatatoare aproape doi ani, timp in care eram si studenta, iar inconstient, copiam exact felul de a fi , de a preda, dar mai ales modul de a spune elevilor mei lucruri pe care ei nu le gaseau in manual, imbogatindu-le cultura generala. Si asta am invatat-o de la invatatoarea mea si de la preotul satului. Toate astea ii fac pe elevi sa vrea sa stie mai mult si sa citeasca mai mult! Imi placea atat de tare matematica, incat atunci cand veneam de la scoala, imediat imi faceam tema la matematica. Parca o aud si acum pe bunica-mea cum ma tot striga la masa si imi mai incalzea odata mancarea pana terminam eu. Geometria era materia care ma provoca cel mai tare, asta pentru ca mi se parea ca trebuia sa gasesti solutia cea mai buna si trebuia sa o gandesti. Cand eram in scoala gimnaziala, eram copilul care se uita mult la televizor, asta pentru faptul ca alte modalitati de distractie nu aveam si nici nu mi-as fi permis, cu toate ca mi-as fi dorit sa fac gimnastica, tenis, dans sau inot. Mi-au ramas atat de adanc intiparite, incat acum s-au refulat; asta e motivul pentru care acum am inceput cursuri de dans standard si latino sau sa merg la inot. Cred ca cel mai important e sa-ti spui tie insuti/insati:”Trebuie sa fac ceva pentru mine, daca nu face eu, nimeni nu va face, nu va veni sa ma ia de mana si sa ma duca undeva”. Singura ta posibilitate sa iti depasesti conditia e sa inveti , sa participi la olimpiade, sa te implicit in activitati extracurriculare, sa iti faci prieteni de nadejde, sa fii inconjurat de oameni de la care ai lucruri de invatat. Chiar daca parintii mei nu ma lasau sa ma uit la televizor, asta a fost singura mea solutie de a invata limba engleza, pentru ca la scoala invatam doar franceza si rusa, limba care mi-a folosit foarte mult mai tarziu. In liceu, pasiunea mea a fost geografia, avand an de an rezultate foarte bune la olimpiade, chiar o calificare la Olimpiada Nationala. Urma, asa cum credea toata lumea sa ma duc la Facultatea de geografie, dar mi se parea ca astfel ma risipesc si ca as fi in stare sa fac mai mult, adica sa ma duc la Academia de Studii Economice (ASE) Bucuresti. Pentru asta am studiat matematica aprope un an si jumatate, la modul intensiv, cu toate ca eu in liceu, la profilul pedagogic, nu aveam aceesi programa analitica cu liceele de specialitate matematica- fizica. Imi aduc aminte de noptile intregi, cand lucram la matematica, cautand solutii la exercitii pana spre dimineata, iar teancul de cateva zeci de caiete de matematica cu exercitii imi stau marturie, aproape ca nu imi ajungea un caiet studentesc pe saptamana. Bacul l-am luat usor, note mari, la geografie-scris am luat nota maxima. Mama, prin prisma firei ei fataliste, se gandea la un moment dat ca ar fi mai bine daca as da admitere eu la Colegiu Economic in Buzau, am si o slujba (obtinusem prin concurs postul de invatator-titular la Scola Mihailesti) si nici nu trebuie sa mai cheltui banii la Bucuresti. Atunci am crezut ca mi se face o nedreptate. Am asigurat-o ca eu as putea sa nu reusesc la facultate intr-un singur fel si anume prin… neprezentare. Odata ajunsa in Bucuresti, mi s-au deschis multe oportunitati, am realizat ca pot visa si mai departe de linia de orizont pe care o stiam. Ca sa ma pot intretine in facultate am avut diferite job-uri. Iar atunci cand am aflat ca sunt recrutati studenti merituosi din facultate pentru un schimb cultural in Statele Unite, nu am ezitat sa nu particip, stiind ca reprezinta o mare sansa pentru mine. Am reusit sa ajung si asta cu mari eforturi, banii de avion am reusit sa-i imprumut de la rude, dar a meritat din plin.... A fost o perioada de 3 luni si jumatate plina de peripetii , o experienta de neuitat, care a inceput im mare graba, de parca ma grabea cineva. Cu o zi inainte de plecarea in America, am incheiat anul scolar la scoala unde predam, serbare, lacrimi si alte lucruri de genul asta, in acea noapte mi-am facut geamantanul, si ala imprumutat, iar a doua zi am avut examen(ultimul) la facultate la ora 7.30 dimineata, iar la ora 12.20 aveam avion spre New York. Am alergat sa dau examenul, era o zi frumoasa, apoi fericita am iesit din facultate: “ Big apple, here I come!!!”, m-am urcat intr-un taxi si la aeroport. Si restul, de acum e istorie… Am scris aceste randuri, nu pentru ca as avea eu o vasta experienta de viata, din prisma careia as fi indreptatita sa dau sfaturi, ci pentru ca am fost rugata sa povestesc, sa ramana acolo, undeva, drumul parcurs de la o farama, o samanta care a incoltit acolo, “peste garla”, la Aliceni, si care creste, creste , s-a ridicat de jos, spre soare , infloreste, dar mai e inca vreme pana sa dea roade. Cred ca sunt acolo inca multe astfel de seminte, care prin istetimea mintii lor, cu putin noroc, dar mai ales cu foarte , foarte mult curaj pot da roade, asa cum au facut-o si altii mai inaintea noastra.

Valentin Radulescu

Zilisteanca

Din cele petrecute la Zilisteanca

Nu vreau sa dau in patima lui Creanga si sa incep in modul "cand ma gandesc la casa parinteasca ...." dar de cele mai multe ori acestea sunt lucrurile placute ale vietii. Sunt un norocos pentru ca am crescut si locuit pana la 21 de ani in comuna Zilisteanca, iar dupa aceasta varsta am parasit tara. M-am nascut in oras la maternitate, la obtiunea mamei mele dat fiind faptul ca in anii 70 se mai nasteau inca pruncii acasa cu ajutorul moasei - in cazul nostru la Zilisteanca, moasa era ma-sa lu nea Radu lu' Duta. Primele amintiri sunt in dulcea ceata a copilariei, cand aveam vreo 4 ani si jumatate cred - traia inca tataia (decedat in iulie1979) - si-mi amintesc cum aducea macese si paine proaspata intr-o geanta mare neagra. De fiecare data dupa servici, inainte de a lua "rata" de la Buzau spre casa facea micile targuieli, iar odata ajuns acasa, noi copiii il controlam in geanta neagra mare. Imi amintesc, de asemenea, ca intr-una din zile ne-a cumparat cate un fluier. Galben cu albastru era al meu, iar al lui Bebe - fratele meu mai mare - era parca cu rosu. Eh, imi mai amintesc cateva lucruri ... dar se face tarziu. Oricum, fluierul mi l-a aruncat frate'miu in fantana ... sau asa m-a pacalit.
Apoi incep aventurile care au durat pana tarziu si mai continua si astazi. Sa vedem repede ce-mi vine in minte. ESPAGNA 82 - Campionatul mondial de fotbal cand ne duceam cu totii la Nelu lu' Gaman care scotea televizorul pe un scaun afara unde ne zgaiam cu totii pana seara tarziu si ne umpleam intepaturi de tantari ca a doua-a zi eram plini de bube. Tot in aceasta perioada imi amintesc cand venea Nea Ionel a lu' Titi Dragu cu caravana si anunta filmele care "se dadeau" pe ulita la Nea Titi. Intindeau un cearsaf pe doua beldii si "hai la film" – Zoro, Pentru un pumn de dolari, Sandocan tigrul Malaeziei si alte cateva filme indiane din care imi mai amintesc -, Lantul Amintirilor - le urmaream de pe gramada de lemne de pe ulita cu pricina. Tot de prin acea perioada imi amintesc inmormantarea lui Grigore a lu' Leorcea - pilot de avion - si a lui Dan a lu' Gontescu ofiter la parasutisti. Amandoi s-ar fi putut numara printre personalitatile de seama pe care le-a dat Zilisteanca - erau doua somitati. Nu stiu daca se vor mai naste curand oameni de talia lor pe valea Calnaului. Am aceste amintiri inca, deoarece la ambele inmormantari s-au tras focuri de arma iar eu cautam in gradina la mamaia pe sub bujori cartusele. Si cu aceste cartusele alta poveste - ma duceam si scobeam toate malurile dupa ce aveau loc tragerile organizate de "premilitara" sau de cei chemati la "reformare". Chiar daca eram la biserica si imediat ce tragea clopotul ma trimitea vreunul din familie in clopotnita sa intreb cine a murit, eu nu le tineam evidenta. Simteam atata familiaritate cu biserica incat nu mi-a fost frica intr-o seara sa fur toaca din clopotnita si s-o arunc in fantana, fiindca ziua, pe o seceta crancena, cand eram prin via CAP-ului cu vacile, asa imi spusese Tata Neculina lu' Lixeanu (a lu' Mitica). Sa fi avut in jur de 6 ani - cand frate'miu ma lasa singur iar eu incercam sa ma duc in stanga in dreapta sa-mi fac de lucru - cand am mers pentru prima data la aprozar la Tanti Tita lu' Dumitrascu, care avea saraca un ochi cam cas. Era singurul aprozar din Zilisteanca in anii ‘81-‘82 iar ceva asemanator se gasea la Nea Andrei la Suditi. Erau si cateva versuri ce-i apartineau lu' Nea Andrei - "Carne macra / Buci de vaca/ Tot ce doresti / La Andrei gasesti”. Acesta era undeva in muchia de dupa Cooperativa Veche, vis-a-vis de Nelu lu' Gatulet - soferul de pe Saviemul (camionul) albastru de la CAP, cel pe care tot il voiau inchiriat pentru mers la padure dupa lemne. Momentan pe acel loc s-a construit o casa mare cu etaj ce are la parter un magazin mixt. Apropo’ de camionul albastru de la C.A.P. ar mai fi de povestit cate ceva cu referinta la devotamentul unora la aparatul avutului obstesc sau a cauzei partidului, cum se numea pe atunci, cand il luau cei de la "sediu' " (sediul C.A.P.) pe Nelu Gatulet cu camionul si veneau la vie pe soseaua Sorestilor - spun sosea pentru ca deja era asfaltata deci vorbesc de 1985-‘86 - il opreau pe la Crucea lu' Bucuroiu si se urcau domnii ingineri sau presedinti sau functionari pe cabina sa se uite prin vii dupa noi sau dupa vacile noastre. Spre norocul meu aveam o vaca ce fugea tare era sprintena, ca si mine de altfel, dar alti cativa prieteni, ca Nelus a lu' Hodorog, Nicu lu' Vili, Gerorgel a lu' Nitaoie si Luci lu' Balan si-au luat portia de "justitie" in una din cautarile d-lui Ing. Dedu. Asa erau vremurile, in afara lucrurilor ce-ti erau in curte nimic nu-ti apartinea si nu apartinea nici rudelor sau cunoscutilor, ideia de bun comun al colectivitatii era doar o ideologie pentru ca in definitiv asta nu o percepeau nici cei mari darmite o gasca de copii pusi pe nazbatii care cu inconstiinta se lafaiau in munca celor peste 400 de bieti oameni care cu sudoare si chin, band apa incalzita in butoiele de lemn, lucrau viile C.A.P.-ului. Cei care erau  In alta ocazie – de care iar am scapat, intrucat nu eram in zona - inginerul Dedu l-a prins pe Mihaita a lui Somoiog care-i era si nepot, dar la urma urmei "din partea curului" - al neveti'sii, si numa' pe seara cand s-a dus Mihaiata acasa si i-a povestit lu' Nea Costica - tac'su mare, il aud pe Nea Costica injurand de cativa D-zei "ce ma, ...'tu-l in Cristos pa ma'sa, a venit Antonescu, e mosia lui Filipide, lasa ca dau eu cu ochii de el" - saracul mai ramasese cu un singur ochi, ca unul il scosese vaca cand dand sa se apere de musca, asa cum fac vacile in general, l-a nimerit cu cornul drept in ochi. Abia atunci am auzit si eu de Filipide si Antonescu si am dat fuga la mamaia sa o intreb cine is astia si a inceput baba sa-mi povesteasca ce stia si ea cu privire la rubedeniile boieresti ce au avut conace si mosii in zona. De Nea Costica Somoiog imi aduc aminte ca aproape cand era pe moarte s-a cam chinuit, ajunsese la performanta de 3 pareze, fusese un munte de om dar se zvonea ca ajunsese asa datorita blestemelor cel bantuiau, saracul, pt ca tare rau fusese cica pe front. ...

TESTIMONIALS

Cereri de sprijin pe o suprafaţă de 1,4 milioane hectare
Cereri de sprijin pe o suprafaţă de 1,4 milioane hectare

Adrian CRĂCIUN

/

Sansa Buzoiana