+41789258535

CART ITEM

0 - lei0.00

Amintiri din copilarie

„La obarsie, la izvor,/nici o apa nu se-ntoarce,/decat sub chip de nor./La obarsie, la izvor,/nici un drum nu se intoarce,/decat sub chip de dor./O, drum si ape, nor si dor,/Ce voi fi cand m-oi intoarce,/La obarsie, la izvor?/Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor“

(Lucian Blaga, Poezii, Bucuresti, 1966, p. 416)

Nu sunt un cititor DOC (pt cei ce nu beau orice – as adauga e mai dificil termenul – se spune despre vinuri “de origine controlata”) dar intr-una din zile am avut prilejul sa ma cufund in fantasticile poezii ale lui Blaga si am ramas puternic marcat de versurile sus citate. Dupa 10 ani si jumatate de strainatate (astazi 09.10.2006 cand de nici 10 zile am ajuns la frumoasa varsta de 32 de ani), ani pe care i-am trecut cu brio, dar in care m-am gandit intodeauna ca ma voi intoarce in tara, pot sa va spun ca pe zi ce trece ideea intoarcerii se consolideaza. Argumentele sunt nenumarate dar unul dintre cele mai semnificative ar fi acela ca eu consider locurile unde am copilarit de o importanta aparte chiar daca am avut posibilitatea de a vizita Roma, Florenta, Venetia, Geneva, Viena, Berna, Lucerna, Seattle sau Las Vegas (etc). A inceput sa fiu jenat ca de cele mai multe ori nu ma pot intoarce acasa decat cu gandul deoarece cele 3-4 vizite pe an pe care le fac in Romania nu mai sunt suficiente. Initial nu am avut acest sentiment dar consider ca anumite valori le descoperi o data cu trecerea timpului care, asa cum se stie este tiran…

 

04.04.2014 .. Ma gandeam acum, in drumn spre servici, pe drumul scurt, in vale, de cateva minute de acasa pana la servici,  la ce spuneau batranii nostri – Dumnezeu sa-i odihneasca linistiti ca s-au cam dus cu totii – cand plecau undeva si in cale le aparea cineva, sa zicem, Geta lu’ Cazan, Maria lu’ Burlacu, Maria lu’ Enica, Didina lu Hodorog si enumeratia poate ajunge pana in Coconari, cu galeata de apa goala  sau cu butoiul gol. “Cacam-as in galeata ta!” (dupa caz in butoi). Eh da, asa se spunea intrucat iesirea in cale cu galeata goala insemna ghinion, paguba, rautate adica in vorba locala – ti-a iesit cu sec. Imi aduc aminte ca de putinele ori cand am fost nevoit sa merg la apa cu galeata, inainte de iesi din curte, daca vedeam pe cineva venind din stanga sau dreapta, ramaneam in curte ca nu cumva sa-i stric ziua rumanului, sau “sa-mi spurce galeata” ;).

Acum ca mi-am adus aminte de galeata, de lume si de bine – imi aduc aminte ca sa fi fost in anii copilariei mele cand inca se practica intampinarea nuntii si in special a mirilor cu galeata de apa proaspata in timp ce veneau de la biserica. Nu-mi amintesc cum se numea obiceiul dar imi stiu ca cine lua initiativa, isi facea, in vremurile acelea, bani pentru o pereche buna de pantofi, de la 300 la 400 de lei ca asa costau la Romarta pantofii buni. Daca era o nunta mai “soioasa”, in galeata cu apa, mirii si nasii si apoi si ceillalti nuntasi, dupa posibilitati, puneau monezi (de 5 lei, de 3 lei sau de 1 leu si se stangeau destui. Tot de nunta fiind vorba, la nu stiu ce moment al slujbei se aruncau bomboane in biserica sau chiar – daca nu ma insel – bani ceva mai marunti – o sa ma mai interesez si o sa fiu mai detaliat.

 


Pentru cei ce citesc aceste pagini si au ceva de adaugat sau isi vor aduce contributia la corectarea celor scrise, reamintesc faptul ca isi pot exprima obtiunea printr-un simplu mail pe adresa info@valnord.ro